joi, 19 februarie 2009

Roşu

Ce tristă ar fi viaţa dacă n-ar fi roşul!


Mă întreb... oare ce înseamnă pentru voi culoarea roşie?



Eu sunt în perioada roşie. E o perioadă care a început acum vreun an şi care continuă, nu ştiu până când. Este culoarea pe care o asociez pasiunii de care povesteam zilele trecute.
Cum se manifestă la mine? Păi, haine şi accesorii roşii (am constatat că roşul merge asociat cam cu orice, depinde de ton şi nuanţă), şi, desigur în pictură. Trăiesc o voluptate specială când combin diferite tonuri de roşu, cald, rece. A început să nu mai îmi placă aşa mult carminul dacă nu-l „încălzesc” cu puţin vermillion... de exemplu. Există roşu viu şi roşu trist, roşu expansiv şi plin de viaţă, dar şi profund sau ofilit.
Ce îmi mai place la roşu este pericolul. Folosit prea mult oboseşte, asociat cu oranjul sau galbenul – explodează, cu albastrul ţipă, iar pe verde îl îmbrăţişează (doar sunt complementare). Dacă ajungi să-l simţi în culorile secundare şi terţiare (oranj, roşu oranj, violet, roşu violet), nu mai scapi de atracţia irezistibilă!




Mi-a trebuit curaj să pot folosi roşul în toată puterea lui. Prima dată l-am experimentat în Templul VAKOG, şi i-am acordat supremaţia asociindu-l cu vizualul. Apoi l-am dezvoltat în cele mai inedite situaţii pe care le-am putut găsi în tablourile mele şi mi-a oferit o grămadă de surprize, pe care încă nu le pot arăta aici. Iar pe sticlă roşul vibrează de parcă ar emana permanent energie de vibraţie înaltă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu