duminică, 20 decembrie 2009

Back to the basics

Se întâmplă schimbări în viaţa mea. Schimbarea e un concept cu care lucrez mult şi în NLP, şi în cariera mea zi de zi, un concept care uneori mă sperie, dar pe care alteori îl caut cu un soi de disperare. Pentru că într-un fel, este ca şi cum, dacă nu m-aş antrena suficient de mult în ale Schimbării, aş deveni inflexibilă şi rezistentă la... schimbare! Hm, natura umană este prin definiţie rezistentă la schimbare, iar tehnicile psihologice şi nu numai sunt menite să ne facă de fapt să ne adaptăm unei lumi care se mişcă cu o viteză din ce în ce mai mare. Viteză care până la urmă ne ţine departe de esenţa fiinţei noastre... Şi dacă ar fi să ne gândim că am venit pe acest pământ cu o anumită menire, care cu siguranţă nu se cuantifică în maşini şi Euro şi vile, atunci a fi departe de propria fiinţă este auto-sabotare curată. Pe de altă parte, procesul evolutiv pe care ar fi normal să îl urmăm presupune schimbarea la nivel profund, interior.

Uneori e bine să ne întoarcem la lucrurile simple, pentru a şti de unde am plecat. Şi pentru că, pe de altă parte, în lucrurile simple se află frumuseţea.



joi, 26 noiembrie 2009

Poveste cu buline

Am primit o poveste şi simt nevoia să o împărtăşesc cu voi.


Poveste
de Max Lucado




Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.
De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.
Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.
Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute.... Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.
Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.
Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.
Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!!
Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora.
„Este clar ca nu e bun de nimic!”
Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:
„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.
Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.
Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.
„Ca ea vreau sa fie”, ii trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.
„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.
„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli..
Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:
„Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:
„Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.
„Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.
„Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.
„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”
Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.
„Hmm...”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare ca ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”
„Chiar nu-ti pasa?”
„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”
Pancinello incepu sa rada:
„Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna ceva pentru tine?”
Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:
„Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodata... . nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.
„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Pancinello.
„Stiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii.. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”
„Cum adica?”
„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”
„Pai, nu prea....” Eli zambi.
„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”
Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:
„Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:
„Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!”
Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina...

vineri, 23 octombrie 2009

Fructiera pe suport metalic



Vă împărtăşesc una din cele mai recente lucrări pe sticlă. Era începută de mult, întreruptă şi, într-un final, am reuşit să o consider încheiată.
Dacă cineva doreşte să achiziţioneze vreuna din lucrările prezentate în acest blog, mă poate contacta pe email (petrescuanca@yahoo.com) Este totuşi posibil ca unele din ele să-şi fi găsit deja un alt posesor :)

miercuri, 21 octombrie 2009




A 24yrs old girl from Ukraine painting (animating) on sand through a very artistic way, the story of her country back in 1941 in the second world war where Ukraine lost 1/4 of its population. Also the girl obviously won the first place in this show.

vineri, 16 octombrie 2009

UN MOTIV... UN SEZON... SAU O VIATA?





Oamenii intra in viata noastra pentru un motiv, sezon sau o viata.
Cand o sa stim care este, o sa stim ce sa facem pentru acea persoana...
Cand cineva intra in viata noastra pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care am exprimat-o.
Au intrat pentru a ne asista in momentele dificile, sa ne indrume si sa ne acorde suport, sa ne ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de ingeri si chiar sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care noi avem nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea noastra sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si ne forteaza pe noi sa adoptam o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea noastra a fost raspunsa si acum este timpul sa mergem mai departe.

Unii oameni intra in viata noastra pentru un SEZON, fiindca a venit randul nostru sa impartasim, sa crestem sau sa invatam.
Ei ne aduc o experienta de pace sau ne fac sa radem.
Ei ne pot invata ceva ce nu am mai facut.
Ei ne pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Si da, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA ne invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa le construim pentru a avea o fundatie emotionala solida .
Treaba noastra este sa acceptam lectia, sa iubim acea persoana si sa punem ceea ce am invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii noastre.

Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare....


(foto link: www.clydecaldwell.com)

vineri, 25 septembrie 2009

Povestea zodiilor

Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12 copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca i-a luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si primi darul divin:
"Tie Berbecule, iti harazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta. Tu vei fi primul care va sadi in mintea umana Ideea Mea.. Dar nu este datoria ta sa hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste menirea ii daruiesc
virtutea respectului de sine!
Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.
"Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. Nu te vei indoi niciodata de puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. Iti ofer taria, foloseste-o intelept!
Si Taurul reveni supus la locul sau.
"Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce acesta vorbeste sau asculta, dar in cautarea intelesurilor adanci ale lumii vei afla darul Meu: cunoasterea!
Iar Geamanul, ingandurat, pleca.
"Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca. Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o poti inmulti!
Si Racul se retrase timid...
"Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi creatia Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez!
Leul pasi maiestuos spre locul sau.
"Tie Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni cand greseste. Astfel, creatia poate atinge desavarsirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gandirii!
Fecioara pleca privind atent in jurul sau.
"Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa, el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste!
Si Balanta se retrase umila spre locul sau.
"Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila. Vei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele... Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale.. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te vei eintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar al hotararii!
Scorpionul pasi ferm spre locul sau.
"Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand inteleg gresit Ideea Mea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si in fiecare existenta vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina!
Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.
"De la tine, Capricornule, vreau straduinta si sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. insa pentru jugul poverilor tale eu iti daruiesc intreaga responsabilitate a omului!
Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.
"Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii, privirea ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai insa durerea singuratatii pentru ca aceasta viziune nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i intoarce pe oameni catre noile sanse primeste darul libertatii pentru a servi omenirea oricand va avea nevoie de tine!
Varsatorul pasi increzator spre locul sau.
"Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate. iti cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului. Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu existi, ca sa-i aduci omului compasiunea. Deaceea iti harazesc darul cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta!
Si Pestele se retrase emotionat la locul sau..

Dumnezeu a spus: "Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul. Creatorul insa este mai mult decat aceasta.

Cei 12 copii au pornit sa-si indeplineasca menirea. Insa cum fiecaruia ii parea darul celuilalt mai atragator s-au intors la Dumnezeu.. El le-a spus: "Fiecare din voi a crezut ca darurile celuilalt sunt mai pretioase. De aceea va permit sa le schimbati. Si pentru o clipa fiecare copil s-a entuziasmat imaginandu-si toate posibilitatile noii sale misiuni.
Dar Dumnezeu a suras si a spus: Va veti intoarce de multe ori la Mine sa-Mi cereti sa va eliberez de misiunea voastra si de fiecare data eu va voi indeplini dorinta. Veti trece prin nenumarate incarnari inainte de-a va implini misiunea initiala pe care a-ti primit-o de la Mine. Va daruiesc un timp nemasurat pentru aceasta, dar numai cand veti duce la bun sfarsit menirea, voi veti putea fi una cu Mine.

Trasaturile definitorii ale celor 12 zodii:
Berbecul a fost investit cu energia inceputului. El are idei fulgeratoare - de multe ori geniale - si doreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este caracteristica finalizarea lor. Berbecul este prima zodie la care se trezeste constiinta de sine (el simte ca exista).
Taurului i s-a conferit energia stabilitatii, a fost inzestrat cu o mare putere de munca, incredere si rabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.
Geamanul a primit in dar puterea ratiunii, intelegerea spontana a lucrurilor si a fiintelor. Manifestand curiozitate in orice domeniu, el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea pe care doreste sa o impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intelegerea.
Racului i-a revenit energia sensibilitatii. El ii face pe oameni sa constientizeze emotia trairilor si gandurilor pe care le au. Are o mare atractie pentru viata de familie si de grup, din dorinta de a obtine echilibru si securitate emotionala.
Leul - semn stralucitor generat de Soare - a fost investit cu energia fortei nobile, regale. Dotat cu vitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, el reuseste in actiunile sale si primeste mereu recunoasterea meritelor sale.
Fecioarei i s-a conferit energia logicii, a discernamantului. Folosindu-si ingeniozitatea, nativul are o eficienta practica in tot ce intreprinde. Tendinta sa spre meticulozitate si exagerare a detaliului vine din dorinta ca orice lucru sa fie perfect.
Balanta este simbolul echilibrului intre minte si inima.. Primind in dar energia dragostei si a iubirii, inzestrata deci cu un temperament afectuos si delicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.
Scorpionul este zodia care are legaturi profunde cu subconstientul. Nativul are acces la realitati divine, dar si la aspectele animalice ale lumii subconstiente si de aceea oscileaza permanent intre culmi si abisuri. Este dotat cu abilitate mentala si putere de a gandi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa reuseasca printr-un suprem act de vointa sa se ralieze definitiv planului divin.
Sagetatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. El este inzestrat cu toate calitatile care faciliteaza raporturile umane: simpatie, elocventa si bunavointa. El orienteaza viata sa si a celor care se afla in jurul sau catre deschiderea maxima fata de Univers.
Nativul din zodia Capricorn cucereste pozitii sociale inalte si reuseste sa-si faca legaturi afective durabile printr-o autodisciplina inflexibila, o vointa legata de implinirea datoriei si un simt al responsabilitatii iesit din comun. Suscita respectul sistima celor din jur, fiind un model in munca sa organizata dupa principii precise.
Varsatorul este adeptul inventiilor, originalitatii si reprezinta deci viitorul. Din dorinta de progres el cauta sa amelioreze nivelul de viata material si spiritual al altora si actioneaza cu independenta si libertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de colaboratori sau superiori ierarhici. Aceasta ii creaza uneori deziluzii amare si ajunge sa considere ca viata este prea plina de nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.
Nativul din zodia Pesti traieste sub semnul infinitului, al credintei si al misticii. Orientat prin excelenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dragostea si sacrificiul de sine.

luni, 10 august 2009



Besame
Besame mucho
Como si fuera esta noche la ultima vez
Besame
Besame mucho
Que tengo miedo pederte, perderte otra vez
Quiero tenerte muy cerca
mirarme en tus ojos
verte junto a mi
Piensa que tal vez manana yo ya estare lejos
muy lejos de ti.
Besame
Besame mucho
Como si fuera esta noche la ultima vez
Besame
Besame mucho
Que tengo miedo pederte, perderte despues

miercuri, 29 iulie 2009

joi, 25 iunie 2009

HOME project

We are living in exceptional times. Scientists tell us that we have 10 years to change the way we live, avert the depletion of natural resources and the catastrophic evolution of the Earth's climate. The stakes are high for us and our children. Everyone should take part in the effort, and HOME has been conceived to take a message of mobilization out to every human being. For this purpose, HOME needs to be free. A patron, the PPR Group, made this possible. EuropaCorp, the distributor, also pledged not to make any profit because Home is a non-profit film. HOME has been made for you: share it! And act for the planet.

Yann Arthus-Bertrand, GoodPlanet Fundation President

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU


Un film de o oră şi jumătate care m-a pus pe gânduri foarte tare. În afară de faptul că imaginile sunt senzaţionale, mesajul este dureros...
Dacă vreţi să vă desprindeţi de micimea problemelor de zi cu zi şi să căpătaţi o altă perspectivă a marelui sistem pământesc din care facem parte, conectaţi-vă cu Home Project.

marți, 16 iunie 2009

WATUMI Festival & Fringe




Este primul Fringe Festival din România. Braşovul va fi plin de artă şi artişti între 22 şi 26 iulie. Detalii găsiţi chiar pe site-ul festivalului.

Şi, aşa cum anumite lucruri sunt menite să se întâmple, ca miracolele din poveşti, mi-a ieşit în cale şi m-am împiedicat de el. Pentru asta mulţumesc Dianei. M-am hotărît să particip cu pictură pe pânză şi cu pictură pe sticlă. Şi, poate, cine ştie, avem noroc şi ne vedem la un workshop de pictură pe sticlă într-una din zilele festivalului. Eu vă aştept!

Despre cum s-au întâmplat minuni ca să pot participa, povestim altă dată. Până atunci... căldură uşoară!

joi, 28 mai 2009

Vincent...




Starry, starry night.
Paint your palette blue and grey,
Look out on a summer's day,
With eyes that know the darkness in my soul.
Shadows on the hills,
Sketch the trees and the daffodils,
Catch the breeze and the winter chills,
In colors on the snowy linen land.

Now I understand what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they did not know how.
Perhaps they'll listen now.

Starry, starry night.
Flaming flowers that brightly blaze,
Swirling clouds in violet haze,
Reflect in Vincent's eyes of china blue.
Colors changing hue, morning field of amber grain,
Weathered faces lined in pain,
Are soothed beneath the artist's loving hand.

Now I understand what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they did not know how.
Perhaps they'll listen now.

For they could not love you,
But still your love was true.
And when no hope was left in sight
On that starry, starry night,
You took your life, as lovers often do.
But I could have told you, Vincent,
This world was never meant for one
As beautiful as you.

Starry, starry night.
Portraits hung in empty halls,
Frameless head on nameless walls,
With eyes that watch the world and can't forget.
Like the strangers that you've met,
The ragged men in the ragged clothes,
The silver thorn of bloody rose,
Lie crushed and broken on the virgin snow.

Now I think I know what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they're not listening still.
Perhaps they never will...


L-am redescoperit. Stă de mult pe raftul meu de pictură din bibliotecă acel album, alături de Frida şi de Monet şi de alţii... Dar l-am redescoperit atunci când am aflat că nu a vândut nicio lucrare în timpul vieţii... mesajul lui nu a putut fi înţeles.
Vincent van Gogh

miercuri, 13 mai 2009

Povestea din poveste

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:

Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.



Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.



A patra poveste:
" Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
" Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.



A sasea poveste:
" Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:
" Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
" Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:
" Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.



A doisprezecea poveste:
" Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?



Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
" Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

" Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."
" Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: "O picatura nu poate deveni atât de murdara încât intregul ocean sa nu o poata curata."

luni, 4 mai 2009

Creaţie (vizual kinestezică) după ureche (muzicală)

Mă gândeam că de ceva vreme nu am mai postat nimic din ce am pictat. Nici pânze, nici sticlă. Şi nu e neapărat pentru că nu am mai lucrat nimic.
Sticlă într-adevăr nu am mai lucrat. Tatonez. Mă uit. Lucrez cu cristal. Dar nu am în această perioadă starea aceea exuberantă cerută de culorile fascinante prin care trece lumina...

Picturile pe pânză însă se nasc, încet şi sigur, în orele de galerie. Mă preocupă mult în ultima vreme cum să dau avânt creativităţii. Ea există, tumult răscolit, vulcan arzând, dar în acelaşi timp e firavă şi imprevizibilă. Multe din ideile lucrărilor mele apar într-o anume stare şi un anume gen de transă trăite în timpul tratamentelor reiki. Altele le visez pur şi simplu, iar emisfera dreaptă a creierului meu are grijă să nu le uit dimineaţa. Cert este că lucrările pe care le-am „gândit” nu mi-au plăcut aşa de mult. Şi nici altora, din ce am verificat...

Conflictul care se naşte din tot acest proces se leagă de control. Dacă dau frâu liber transelor şi meditaţiilor şi stărilor generatoare, mă transpun de fapt în locuri care nu au nici o legătură cu viaţa reală, responsabilităţile, lucrurile pe care emisfera stângă a creierului mi le ordonează cu o precizie matematică (doar aşa am fost crescută). Cu alte cuvinte, pierd controlul. Şi, din păcate, e un lux pe care nu mi-l pot permite...

De aceea profit de tot ce mi se oferă. Ca, de exemplu, un extraordinar şi inspiraţional concert Kenny G. Un artist desăvârşit, virtuoz al saxofonului, cu o energie superbă... Muzica lui mi-a creat în cele 2 ore de spectacol teme pentru încă ... ceva lucrări.

joi, 23 aprilie 2009

Albastru





Infinit sau nu, albastrul ne înconjoară şi ne învăluie. Ne dă răcoare şi linişte. Ne protejează. Este aerian şi transparent. "Cu cât un albastru e mai adânc, cu atât i se adresează omului ca o chemare spre infinit, trezindu-i dorul de puritate şi, în final, de transcendenţă." (Kandinsky)

Pentru mine albastrul este culoarea cea mai la îndemână pe paletă.
E ca un iubit plin de toane care este aspru şi sever când e de Prussia, învăluitor, fermecător şi profund când e ultramarin, sau jucăuş când este cobalt. Îmi dă linişte şi îmi răcoreşte focul pasiunii. Din cauza asta, uneori, mă sperie...

Albastrul are o mare forţă, comparabilă cu cea a naturii din timpul iernii, când totul e ascuns, dar când totul germinează şi creşte în secret. Caracterul reţinut al albastrului, umilinţa şi calmul, la fel ca marea lui simplicitate, sunt adesea întrebuinţate în tablouri reprezentând Buna Vestire.

Dacă cineva preferă albastrul, acest lucru ne poate indica o atitudine calmă şi paşnică, încrezătoare în relaţiile cu mediul. Dar nu este obligatoriu. O persoană antrenată în ale culorilor poate prefera albastrul pentru cu totul alte motive...

În combinaţii, albastrul este din nou imprevizibil. Lângă negru străluceşte cu o forţă clară şi pură, dar devine puţin sinistru. Pe un fond violet, albastrul îşi pierde puterea, lângă brun, din contră, vibrează şi electrizează şi brunul.




Pe oranj albastrul se confirmă şi se afirmă, străluceşte şi este puternic. Oranjul este culoarea lui complementară. Lângă verde, albastrul nu mai pare pur, ci uşor roşcat.



Albastru de Prussia
Oricât aş vrea, nu pot fugi de albastru!

vineri, 17 aprilie 2009

La Pasti


de George Topirceanu
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-a-ntrebat
"- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua..."
"- Suntem fierte!"
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
"- Pan' la urma tot nu scap"
"- Ne gateste de parada"
"- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada"
"- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet"
"- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru"
"- Si eu unul violet"
"- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!"

joi, 16 aprilie 2009

Povestea de azi: Când aţi spus ultima dată MULŢUMESC?



Terapia hawaiană a iertării
In anii ’80, Morrnah Simeona a dezvoltat şi a adus în atenţia lumii o versiune a tehnicii practicate de populaţia hawaiană, numită Self I-Dentity ca fiind un proces de vindecare sufletească bazat pe principiul acceptării responsabilităţii complete pentru noi înşine şi pentru cei cu care rezonăm, simţind că energetic suntem cu toţii, Unul.
Responsabilitatea totală are la bază ideea ca tot ceea ce există în realitatea fiecăruia este doar o proiecţie din interior şi că problemele nu sunt în exteriorul nostru, ci în noi; de aceea, pentru a schimba exteriorul trebuie să ne schimbam noi mai întâi.


Vindecare
Fiind un adept şi promotor al acestei tehnici, dr. hawaian Haleakala Hew Len (psiholog şi terapeut) a vindecat un număr mare de pacienţi bolnavi psihic internaţi la Spitalul de Stat din Hawaii, fără a se întâlni cu nici unul dintre ei, doar prin practicarea iertării, plecând de la principiul responsabilităţii şi schimbarea interioară. Bolnavii erau foşti criminali, de o violenţă extremă, pe care şi alţi psihologi încercaseră să îi trateze fără succes. După doar câteva luni de la începerea programului de vindecare, cei mai mulţi pacienţi nu mai aveau nevoie de cătuşe şi de medicamente, ajungându-se în final ca secţia respectivă să fie închisă din lipsă de pacienţi. Lumea medicală şi ştiinţifică a fost zguduită de aceste întâmplări, iar dr. Len a fost întrebat cum anume a fost posibilă vindecarea bolnavilor în acest fel; iată ce a răspuns: “Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane; dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine”.
Dacă vrem să ajutăm o persoană care are o problemă (de sănătate, neînţelegeri etc.), trebuie să ne uităm mai întâi înăuntrul nostru pentru a înţelege ce anume a cauzat acest lucru şi în el, căci suntem cu toţii formaţi din aceeaşi energie; trăirile unuia sunt ale tuturor celor cu care el rezonează. Când am înţeles ce anume a determinat acea situaţie în viaţa noastră, putem vindeca rana interioară folosind câteva cuvinte simple : ÎMI PARE RĂU; TE ROG SĂ MĂ IERŢI; TE IUBESC; IŢI MULŢUMESC.
Când gândim “dacă aş fi această persoană, de ce aş reacţiona aşa?” înţelegem ce anume a cauzat problema sa. Chiar dacă celălalt nu pare a primi mesajul transmis de iubire, este doar o chestiune de timp până când miracolele încep să apară; în plus, ne schimbăm şi noi atitudinea faţă de el şi îl vedem cu alţi ochi, iar comportamentul nostru determină modificarea comportamentului său, indirect. în acest fel, noi eliminăm energia care rezona cu el (căci de aceea l-am atras), astfel încât relaţia energetică va căpăta alt sens.

Transformare
Înţelegând motivaţia reală a celuilalt, vom găsi înţelesul atracţiei dintre noi şi vom avea ocazia să vindecăm şi rănile proprii. Acţionând cu înţelepciune, vom vedea că empatizăm cu oamenii care au trecut prin experienţe similare şi alegând să îi ajutăm pe ei ne ajutăm pe noi. De regulă însă oamenii reacţioneaza altfel, ca şi cum responsabilitatea este numai a celuilalt sau, în orice caz, a exteriorului, niciodată îndreptându-şi atenţia înspre interior. Acţionând ca şi cum problemele sunt numai în afară, ei nu se pot vindeca nici pe ei înşişi şi, desigur, nici pe celălalt. A-ţi accepta problemele şi a le iubi înseamnă a te accepta aşa cum eşti şi a-l accepta la fel şi pe cel de lângă tine, care a făcut aceeaşi “greşeală”. Procedând astfel, vedem adevărul sufletesc şi divin din noi şi din ceilalţi, fără prejudecăţi. Ceea ce altul face are ecou în noi mai întâi, altfel nu am intra în relaţie cu el. De aceea, în Ho’oponopono, cuvintele sunt adresate noua înşine, deşi ele au şi un impact exterior, atingându-i şi pe alţii. Vindecăm astfel acele aspecte care au creat puntea de legătură între noi şi el, la fel cum a procedat dr. Len cu pacienţii săi. “Adevarata muncă a intelectului nu este să găsească soluţii la probleme, ci să ceară iertare”, a spus dr. Haleakala Hew Len.
(sursa jurnalul.ro)

miercuri, 1 aprilie 2009

"Mankind Is No Island" de Jason van Genderen

Un foarte scurt-metraj de 3 minute şi un pic, filmat exclusiv cu telefonul în New York şi Sydney, film care a câştigat Tropfest NY 2008. Un alt tip de artă, total ieşită "din cutie", care se adresează către vizualul favorit mie...

Mulţumesc Mădălinei pentru link.

luni, 30 martie 2009

O lalea


sticlă, 42x60 cm

Laleaua este reprezentativă pentru primăvară în general şi pentru primăvara anului acesta în special. Nu ştiu motivul, dar am remarcat o abundenţă de lalele care parcă nu a mai fost până acum.

Genul acesta de pictură pe sticlă merge montat pe uşi sau alte locuri unde lumina vine din spate. Transparenţa culorilor dă de fapt farmecul acestui gen de pictură care pentru mine este mai mult decorativă.

joi, 26 martie 2009

Vânzătorul de ziare – partea II

... continuare din 11 iulie 2008...

E tot acolo în fiecare dimineaţă. Între timp, ca un bun psiholog ce este, a găsit „nevoia” mea şi din când în când îmi vinde DVD-uri. Şi astfel a avut o contribuţie substanţială la decizia mea de a-mi cumpăra DVD player. Evident că DVD-urile s-au strâns stivă, dar eu nu am văzut nici 5% din ele...
A avut o vreme când atins şi el de perioada asta CRI-CRI în care lumea probabil nu mai cumpăra ziare, a încercat să schimbe „colţul”. Dispăruse! A, iar e în Germania sau Franţa, ţările lui favorite, m-am gândit. Dar el, nu!, era cu un colţ înainte în drumul meu spre birou. Nu prindeam roşu ca să mă opresc la el la noul loc. De fiecare dată îmi făcea semn, ne salutam din mers şi ziua mea era mai senină. A lui se pare că nu. O singură dată am reuşit să opresc şi i-am spus că nu e colţul bun din punctul meu de vedere. Mi-a zis că a vrut să vadă cum e, colegul era în concediu. Wow! Câtă flexibilitate! Aş vrea să văd mai multă atitudine de genul ăsta şi la oamenii mei din firmă!

L-a cocoşat frigul iarna asta. Şi poate şi altele, dar nu mi-a spus. L-am văzut trist şi întunecat, uneori. Uneori când nu mă vedea.
Dar zâmbetul şi energia pozitivă au rămas. Şi când îl aud din nou răcnind de la 50 de metri GOOD MORNING!, ştiu că îi este bine. Şi mie, într-un fel...

luni, 23 martie 2009

Şi totuşi... nu sunt Frida

"I paint self portraits because I am the person I know best." - Frida Kahlo

Frida Kahlo (n. 6 iulie 1907
, Coyoacán, Mexic – d. 13 iulie 1954) a fost o pictoriţă care ocupă un loc central în arta picturală mexicană. Opera sa, extrem de originală, poate fi situată la confluenţa mai multor curente: simbolism, realism, suprarealism, expresionism, prezentând şi puternice influenţe ale artei indigenilor din Mexic. Temele sale predilecte au fost autoportretele şi durerea care a însoţit-o de a lungul întregii sale vieţi. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Frida_Kahlo)
În timpul vieţii a avut o singură expoziţie în Mexic în 1953.

Pe Frida (arta ei, de fapt) am cunoscut-o printr-o experienţă gen „serendipidy”. Eram şi sunt în continuare într-o permanentă căutare de... ceva, măcinată de o curiozitate similară cu a copiilor de 6 ani (dar de ceeeeee?). La momentul acela, aveam în faţa ochilor o imagine cu frunze pe care voiam să o folosesc într-una din lucrările mele - poveşti, o imagine profund ludică şi sălbatică şi aveam nevoie de un ghidaj tehnic... aşa am dat peste reproducerea unuia din autoportretele Fridei cu vegetaţie.




image credits: www.fridakahlo.com



Frida îmi dă fiori şi mă fascinează în acelaşi timp. Îi simt durerea pe care a trăit-o în corpul frânt în accident şi dusă mai departe operaţie după operaţie. Îi simt şi pasiunea şi dragostea de viaţă, căutarea de nou, iubirea pentru Diego Rivera. Recunosc şi puterea pe care o avea şi natura revoluţionară a minţii ei ascuţite. Modul în care a reuşit să iasă din umbra celebrului soţ. Şi totuşi, nu îmi dau seama ce a condus-o pe ea în artă. Pentru mine rămâne în continuare o enigmă.



images credits: www.fridakahlo.com

Până la Frida credeam că cei care insistă în a picta autoportrete au o mare doză de egocentrism, ceea ce pentru mine nu prea se combină cu arta. (Nu contest genialitatea acelor pictori care au creat autoportrete). La Kahlo însă, autoportretele au atât de multă autoironie, metaforă şi profunzime, încât am trecut rapid peste prejudecata aceasta. La Frida este însă cumva natural să se fi focusat pe autoportrete, considerând că şi-a petrecut o mare parte a vieţii culcată, pictând pe sisteme suspendate...

Frida mă inspiră... prin atitudine.


Casa albastră în Coyoacán, unde Frida Kahlo şi Diego Rivera au trăit între 1929-1954 (wikipedia.org)

luni, 16 martie 2009

36 de gânduri de ziua mea

Mâine este ziua mea. Nu e nicio filosofie, dar am nişte gânduri... le pot spune rezoluţii în măsura în care depind de mine, dorinţe dacă nu depind de mine, emoţii. Ordinea e total aleatorie, sunt scrise exact aşa cum mi-au trecut prin minte. Prieteni, nu mă psihanalizaţi, vă rog!! Aşadar...
  1. Mulţumesc Universului că am ajuns să trăiesc această zi, cu toate bucuriile ei.
  2. Vreau să îmbătrânesc sănătos.
  3. Să pictez.
  4. Vreau să mă trezesc dimineaţa zâmbind că începe o nouă zi. În fiecare zi.
  5. Să îmbătrânesc frumos, dar fără să îmi pese de noul rid apărut/ sesizat aseară (şi ştiu că asta se va întâmpla din ce în ce mai des).
  6. O să mă împrietenesc şi mai mult cu subconştientul meu.
  7. Voi accepta lucrurile care nu sunt aşa cum vreau eu, chiar dacă nu voi fi de acord cu ele.
  8. Voi întoarce înzecit binele primit.
  9. Voi accepta binele care mi se oferă cu inima deschisă (am mult de lucru în sensul ăsta).
  10. Voi visa. Cu ochii deschişi, cu ochii închişi, cu ochii orbiţi de soarele verii... voi visa.
  11. Voi avea curaj. Să trăiesc, să accept lucrurile care mi se întâmplă, să iubesc, să spun da şi să spun nu.
  12. Voi face lucrurile în felul meu. Din dorinţa de a fi autentică, nu din dorinţa de a ieşi din comun cu orice preţ.
  13. Voi zâmbi pe stradă când sunt fericită (mi se întâmplă din ce în ce mai mult) fără să-mi pese că unii se uită la mine cu acea privire: Uite-o şi pe nebuna asta!
  14. Voi asuma mai multe riscuri. Mai ales în relaţiile cu cei din jur.
  15. Voi păstra pictura, cu tot ce-mi mai pregăteşte ea pentru viitor, fără compromisuri. Cu aceeaşi profunzime.
  16. Vreau ca măcar o dată să dansez în ploaie.
  17. Să accept oamenii, fără să-i judec...
  18. Mă voi „ocupa” de lucruri, dar nu mă voi „preocupa” de ele.
  19. Voi spune celor pe care îi iubesc că îi iubesc.
  20. Întâi voi învăţa cum să fac asta. :)
  21. Mă voi bucura de fiecare lucru mărunt şi bun care mi se întâmplă: un pahar de vin roşu, o vorbă de duh, culoarea cerului la apus, floarea de magnolie, salata de fructe ...
  22. Voi transmite ceea ce ştiu şi altora. Şi sunt destule.
  23. Voi planta un copac în fiecare an.
  24. Voi ajuta atunci când mi se cere ajutorul.
  25. E mai puţin important să fiu prima de fiecare dată.
  26. E foarte important să îmi păstrez armonia.
  27. Să văd şi partea plină a paharului, chiar dacă e foarte mică.
  28. Fiecare zi va fi o poveste.
  29. Voi crea şi alte poveşti, nu numai poveştile mele.
  30. Voi picta poveştile.
  31. În poveştile mele sunt numai culori complementare. Fără zmei.
  32. Îmi voi respecta timpul ce mi-a rămas pe acest Pământ, că e din ce în ce mai puţin. Prin a alege cum, unde şi cu cine voi petrece acest timp.
  33. Voi respecta la fel de mult şi timpul celorlalţi, ca întotdeauna.
  34. Voi căuta mai departe calea spre iubirea necondiţionată.
  35. Voi încerca orice exprimare artistică voi putea integra şi folosi.
  36. Şi voi picta...

vineri, 13 martie 2009

Regăsire

ulei pe pânză, 70x70 cm



Am pictat acest tablou pe la începuturile experienţei mele cu uleiul şi a fost prima pânză de dimensiuni atât de mari. L-am lucrat cu multă iubire şi cu dorinţa de a trăi aceleaşi senzaţii cu persoana care mi-a descris această imagine pe care a avut-o într-o şedinţă de terapie. Între cele două lumi, momentul de trecere din adâncurile mării spre focul cerului constituie regăsirea propriei esenţe şi a sufletului aflat în derivă. Cald şi rece, jos şi sus, tumult şi linişte, toate se află undeva adunate în fiecare dintre noi...

marți, 10 martie 2009

... despre galben



Wikipedia: Galben se referă la orice nuanţă care are o lungime de undă între 565 şi 590 de nanometri. Este una dintre culorile primare. Dar nu vreau să fac o teorie seacă a culorilor, vreau să le reprezint VAKOG.Trebuie să existe un motiv pentru care stelele sunt galbene. Pentru care metalul cel mai preţios timp de atâtea mii de ani pe Pământ este galben, sau auriu dacă vreţi. :)

Nu vreau nici să filozofez, şi, chiar dacă galbenul apare peste tot şi în orice, este departe de a fi banal, din contră. Şi asta pentru că în varianta sa pură apare totuşi destul de rar. În rest, îl vedem în combinaţii.Sunt câteva tipuri de galben:
Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură.
Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei.
Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui.




Oriunde e galben, este veselie. Curaj. Optimism. Pozitivitate. Cald. Foarte cald. E dulce. Dar şi acru. Are gust de pepene. Galben. Parfumat.

În combinaţii galbenul dă nişte culori secundare... mortale. Poate chiar mai mult decât galbenul în sine, combinaţia cu roşul este şi mai populară. E vorba de oranj. Deşi culoare secundară (vezi harta cromatică de la postul despre roşu), oranjul se comportă ca şi cum ar fi culoare principală: are mulţi fani, e arogant şi cald, exploziv şi dinamic.

Combinat cu albastrul, galbenul dă verde... dar despre verde, altă dată.
Iubesc galbenul, deşi dacă l-aş izola de prietenii lui m-ar obosi. Iar galbenul este pentru mine acel tip de partener de care-mi dau seama că am nevoie atunci când nu-l am...
Galbenul este aşa de individualist încât nu face casă bună cu culoarea sa complementară, violetul. Atunci iese în evidenţă strălucind şi mai tare, indiferent de ce tonuri se hotărăşte violetul să adopte.


Galbenul se simte bine pe mare şi cer şi este atras de umbrele arse ale pământului. Şi zbârnâie în lumina caldă a soarelui de vară.

Galbenul rămâne imprevizibil. Şi în primul rând vesel.