Am redescoperit pasiunea. Dar nu orice fel de pasiune.
După încercări, conflicte interioare, eşecuri, lamentări, acte de curaj, pierdut control, reinstaurat control exagerat, urlat şi disperat... am regăsit, în sfârşit, pasiunea.
Pentru că la mine pasiunea este resursa de care am nevoie...
-când pictez
-când mă trezesc amânând acţiunea
-când am tendinţa să renunţ uşor în faţa eşecurilor
-când mă autosabotez
-când timpul e prea mic şi prea strâmt şi prea jos şi prea întunecat
-când mă mai agăţ de trecut
-când mă sperie propriul succes
-când am senzaţia că nu merit... orice
-când sună ceasul la 5 dimineaţa (programul meu normal)
-când mai am 30 de abdomene de făcut şi nu mă lasă cheful lipsă
-când nu ies bugetele (dar nu vorbesc acum mai mult de business)
-când îmi pierd răbdarea în trafic (d’aia mă scol la 5)
-când după ce termin o pânză, vărs tubul roşu pe cămaşa de mătase, în loc să semnez lucrarea...
-când inima mai vrea să crape şi nu pot să o las că nu se găseşte lipici pentru aşa ceva...
-când nu pot posta pe blog lucrările noi care vor fi parte din expoziţia personală. C’est la vie!
-când stau în oraş până pe la 4 (a.m.) ca să fiu la birou la 8 şi să am şedinţă la 10... OUCH!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu