luni, 23 martie 2009

Şi totuşi... nu sunt Frida

"I paint self portraits because I am the person I know best." - Frida Kahlo

Frida Kahlo (n. 6 iulie 1907
, Coyoacán, Mexic – d. 13 iulie 1954) a fost o pictoriţă care ocupă un loc central în arta picturală mexicană. Opera sa, extrem de originală, poate fi situată la confluenţa mai multor curente: simbolism, realism, suprarealism, expresionism, prezentând şi puternice influenţe ale artei indigenilor din Mexic. Temele sale predilecte au fost autoportretele şi durerea care a însoţit-o de a lungul întregii sale vieţi. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Frida_Kahlo)
În timpul vieţii a avut o singură expoziţie în Mexic în 1953.

Pe Frida (arta ei, de fapt) am cunoscut-o printr-o experienţă gen „serendipidy”. Eram şi sunt în continuare într-o permanentă căutare de... ceva, măcinată de o curiozitate similară cu a copiilor de 6 ani (dar de ceeeeee?). La momentul acela, aveam în faţa ochilor o imagine cu frunze pe care voiam să o folosesc într-una din lucrările mele - poveşti, o imagine profund ludică şi sălbatică şi aveam nevoie de un ghidaj tehnic... aşa am dat peste reproducerea unuia din autoportretele Fridei cu vegetaţie.




image credits: www.fridakahlo.com



Frida îmi dă fiori şi mă fascinează în acelaşi timp. Îi simt durerea pe care a trăit-o în corpul frânt în accident şi dusă mai departe operaţie după operaţie. Îi simt şi pasiunea şi dragostea de viaţă, căutarea de nou, iubirea pentru Diego Rivera. Recunosc şi puterea pe care o avea şi natura revoluţionară a minţii ei ascuţite. Modul în care a reuşit să iasă din umbra celebrului soţ. Şi totuşi, nu îmi dau seama ce a condus-o pe ea în artă. Pentru mine rămâne în continuare o enigmă.



images credits: www.fridakahlo.com

Până la Frida credeam că cei care insistă în a picta autoportrete au o mare doză de egocentrism, ceea ce pentru mine nu prea se combină cu arta. (Nu contest genialitatea acelor pictori care au creat autoportrete). La Kahlo însă, autoportretele au atât de multă autoironie, metaforă şi profunzime, încât am trecut rapid peste prejudecata aceasta. La Frida este însă cumva natural să se fi focusat pe autoportrete, considerând că şi-a petrecut o mare parte a vieţii culcată, pictând pe sisteme suspendate...

Frida mă inspiră... prin atitudine.


Casa albastră în Coyoacán, unde Frida Kahlo şi Diego Rivera au trăit între 1929-1954 (wikipedia.org)

8 comentarii:

  1. M-am bucurat cand am gasit articolul despre Frida pe blogul tau. Si eu am descoperit-o din intamplare, si, de atunci, ma fascineaza si ma infioara. Puterea si amaraciunea ei sunt coplesitoare.
    Imi permit sa-ti impartasesc doua linkuri - un documentar detaliat despre Frida in limba spaniola si o prezentare a autoportretelor ei prin procedeul numit "morphing" :
    http://www.youtube.com/watch?v=uH2ho5JnjTg&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=IJYAg36n19I

    RăspundețiȘtergere
  2. Leo: Multumesc mult de link-uri! Mi-au placut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Don^t be upset, you^re the boss" - a fost genial vanzatorul de ziare. Mii de salutari...

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anca, ma bucur ca ti-au placut filmuletele !
    Subscriu la ceea ce a spus Paul : genial vanzatorul de ziare. Si eu am obiceiul de a studia si a descrie personaje.
    Transmite-i un "GOOD MORRRRNING !" racnit si din partea noastra. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Leo, vânzătorul de ziare a înflorit cu primăvara. Astăzi de dimineaţă mi-a vândut cartea despre Nadia şi mi-a spus: "abia aştept să mă duc la Paris! e aşa frumos acolo de ziua lor naţională!" Se scălămbăia ca şi cum ar fi dansat pe muzica de defilare. L-am întrebat: "Şi cum faci? Planifici de acum pentru iulie?" "BINEINTELES!"
    Are şi abilităţi organizatorice!

    RăspundețiȘtergere
  7. E prea adevarat omul... Pai nici eu nu m-as supara sa merg la Paris de ziua nationala a Frantei ! Stie, se pare, ce e important pe lumea asta : sa cunosti oameni, sa vezi lumea...

    RăspundețiȘtergere