marți, 23 februarie 2010

Ca Să Faci Portretul Unei Păsări de Jacques Prevert

Mai întâi pictezi o colivie
cu usita larg deschisa,
apoi pictezi
ceva cât mai dragut
si cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasare;
pe urma pui tabloul pe-un copac
într-o gradina,
într-un crâng,
într-o padure
si te ascunzi dupa copac
fara o vorba
fara sa te misti...
Se-ntâmpla uneori ca pasarea sa vina repede,
dar se mai poate întâmpla sa treaca ani si ani
pâna se hotaraste.
Atunci nu te descuraja –
asteapta, asteapta daca e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasarea soseste
n-au nici o legatura
cu faptul ca tabloul e reusit sau nu.
Când pasarea soseste –
daca soseste –
pastrezi cea mai adânca liniste:
astepti mai întâi ca pasarea sa intre în colivie
si dupa ce a intrat
închizi usita binisor cu pensula,
apoi
stergi toate gratiile una câte una
cu mare grija, nu cumva s-atingi vreo pana.
Pe urma faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasare pictezi dupa aceea
frunzisul verde si racoarea vântului,
pulberea soarelui,
fosnetul gâzelor prin iarba în caldura verii,
apoi astepti ca pasarea sa cânte...
Daca nu cânta
e semn rau –
semn ca tabloul nu e bun,
dar daca vrea sa cânte, e semn bun,
e semn ca poti semna.
Atunci îi smulgi o pana
binisor de tot
si pe un colt al pânzei te iscalesti cu ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu