Albastru

(Image credits: hultan.wordpress.com/2009/02/03/blue/)

Infinit sau nu, albastrul ne înconjoară şi ne învăluie. Ne dă răcoare şi linişte. Ne protejează. Este aerian şi transparent. "Cu cât un albastru e mai adânc, cu atât i se adresează omului ca o chemare spre infinit, trezindu-i dorul de puritate şi, în final, de transcendenţă." (Kandinsky)

Pentru mine albastrul este culoarea cea mai la îndemână pe paletă.
E ca un iubit plin de toane care este aspru şi sever când e de Prussia, învăluitor, fermecător şi profund când e ultramarin, sau jucăuş când este cobalt. Îmi dă linişte şi îmi răcoreşte focul pasiunii. Din cauza asta, uneori, mă sperie...

Albastrul are o mare forţă, comparabilă cu cea a naturii din timpul iernii, când totul e ascuns, dar când totul germinează şi creşte în secret. Caracterul reţinut al albastrului, umilinţa şi calmul, la fel ca marea lui simplicitate, sunt adesea întrebuinţate în tablouri reprezentând Buna Vestire.

Dacă cineva preferă albastrul, acest lucru ne poate indica o atitudine calmă şi paşnică, încrezătoare în relaţiile cu mediul. Dar nu este obligatoriu. O persoană antrenată în ale culorilor poate prefera albastrul pentru cu totul alte motive...

În combinaţii, albastrul este din nou imprevizibil. Lângă negru străluceşte cu o forţă clară şi pură, dar devine puţin sinistru. Pe un fond violet, albastrul îşi pierde puterea, lângă brun, din contră, vibrează şi electrizează şi brunul.

Pe oranj albastrul se confirmă şi se afirmă, străluceşte şi este puternic. Oranjul este culoarea lui complementară. Lângă verde, albastrul nu mai pare pur, ci uşor roşcat.

Pigment cobalt http://img.alibaba.com/photo/51084104/Cobalt_Blue_Pigment.jpg

Ultramarin http://www.indiamart.com/dcdyesandpigments/pcat-gifs/products-small/ultramrine-20blue_10474008.jpg

Albastru de Prussia

Oricât aş vrea, nu pot fugi de albastru!

La Pasti

de George Topirceanu

Astazi in sufragerie

Dormitau pe-o farfurie

Necajite si manjite

Zece oua inrosite.

Un ou alb abia ouat

Cu mirare le-a-ntrebat

"- Ce va este fratioare

Ce va doare?

Nu va ninge

Nu va ploua

Stati gatite-n haina noua

Parca, Dumnezeu ma ierte

N-ati fi oua..."

"- Suntem fierte!"

Zise-un ou rotund si frez

Langa pasca cu orez.

Si schimbandu-si brusc alura,

Toate-au inceput cu gura:

"- Pan' la urma tot nu scap"

"- Ne gateste de parada"

"- Ne ciocneste cap in cap

Si ne zvarle coaja-n strada"

"- Ce rusine! Ce dezastru!

Preferam sa fiu omlet"

"- Eu, de m-ar fi dat la closca,

As fi scos un pui albastru"

"- Si eu unul violet"

"- Eu mai bine-ar fi sa tac

Asa galben sunt, ca-mi vine

Sa-mi inchipui ca pe mine

M-a ouat un cozonac!"

Povestea de azi: Când aţi spus ultima dată MULŢUMESC?

(image http://www.sodahead.com/)

Terapia hawaiană a iertării

In anii ’80, Morrnah Simeona a dezvoltat şi a adus în atenţia lumii o versiune a tehnicii practicate de populaţia hawaiană, numită Self I-Dentity ca fiind un proces de vindecare sufletească bazat pe principiul acceptării responsabilităţii complete pentru noi înşine şi pentru cei cu care rezonăm, simţind că energetic suntem cu toţii, Unul.
Responsabilitatea totală are la bază ideea ca tot ceea ce există în realitatea fiecăruia este doar o proiecţie din interior şi că problemele nu sunt în exteriorul nostru, ci în noi; de aceea, pentru a schimba exteriorul trebuie să ne schimbam noi mai întâi.

Vindecare
Fiind un adept şi promotor al acestei tehnici, dr. hawaian Haleakala Hew Len (psiholog şi terapeut) a vindecat un număr mare de pacienţi bolnavi psihic internaţi la Spitalul de Stat din Hawaii, fără a se întâlni cu nici unul dintre ei, doar prin practicarea iertării, plecând de la principiul responsabilităţii şi schimbarea interioară. Bolnavii erau foşti criminali, de o violenţă extremă, pe care şi alţi psihologi încercaseră să îi trateze fără succes. După doar câteva luni de la începerea programului de vindecare, cei mai mulţi pacienţi nu mai aveau nevoie de cătuşe şi de medicamente, ajungându-se în final ca secţia respectivă să fie închisă din lipsă de pacienţi. Lumea medicală şi ştiinţifică a fost zguduită de aceste întâmplări, iar dr. Len a fost întrebat cum anume a fost posibilă vindecarea bolnavilor în acest fel; iată ce a răspuns: “Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane; dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine”.
Dacă vrem să ajutăm o persoană care are o problemă (de sănătate, neînţelegeri etc.), trebuie să ne uităm mai întâi înăuntrul nostru pentru a înţelege ce anume a cauzat acest lucru şi în el, căci suntem cu toţii formaţi din aceeaşi energie; trăirile unuia sunt ale tuturor celor cu care el rezonează. Când am înţeles ce anume a determinat acea situaţie în viaţa noastră, putem vindeca rana interioară folosind câteva cuvinte simple : ÎMI PARE RĂU; TE ROG SĂ MĂ IERŢI; TE IUBESC; IŢI MULŢUMESC.
Când gândim “dacă aş fi această persoană, de ce aş reacţiona aşa?” înţelegem ce anume a cauzat problema sa. Chiar dacă celălalt nu pare a primi mesajul transmis de iubire, este doar o chestiune de timp până când miracolele încep să apară; în plus, ne schimbăm şi noi atitudinea faţă de el şi îl vedem cu alţi ochi, iar comportamentul nostru determină modificarea comportamentului său, indirect. în acest fel, noi eliminăm energia care rezona cu el (căci de aceea l-am atras), astfel încât relaţia energetică va căpăta alt sens.

Transformare
Înţelegând motivaţia reală a celuilalt, vom găsi înţelesul atracţiei dintre noi şi vom avea ocazia să vindecăm şi rănile proprii. Acţionând cu înţelepciune, vom vedea că empatizăm cu oamenii care au trecut prin experienţe similare şi alegând să îi ajutăm pe ei ne ajutăm pe noi. De regulă însă oamenii reacţioneaza altfel, ca şi cum responsabilitatea este numai a celuilalt sau, în orice caz, a exteriorului, niciodată îndreptându-şi atenţia înspre interior. Acţionând ca şi cum problemele sunt numai în afară, ei nu se pot vindeca nici pe ei înşişi şi, desigur, nici pe celălalt. A-ţi accepta problemele şi a le iubi înseamnă a te accepta aşa cum eşti şi a-l accepta la fel şi pe cel de lângă tine, care a făcut aceeaşi “greşeală”. Procedând astfel, vedem adevărul sufletesc şi divin din noi şi din ceilalţi, fără prejudecăţi. Ceea ce altul face are ecou în noi mai întâi, altfel nu am intra în relaţie cu el. De aceea, în Ho’oponopono, cuvintele sunt adresate noua înşine, deşi ele au şi un impact exterior, atingându-i şi pe alţii. Vindecăm astfel acele aspecte care au creat puntea de legătură între noi şi el, la fel cum a procedat dr. Len cu pacienţii săi. “Adevarata muncă a intelectului nu este să găsească soluţii la probleme, ci să ceară iertare”, a spus dr. Haleakala Hew Len.

(sursa jurnalul.ro)

Magnolia, florile iubirii

"Mankind Is No Island" de Jason van Genderen

Un foarte scurt-metraj de 3 minute şi un pic, filmat exclusiv cu telefonul în New York şi Sydney, film care a câştigat Tropfest NY 2008. Un alt tip de artă, total ieşită "din cutie", care se adresează către vizualul favorit mie...

Mulţumesc Mădălinei pentru link.