Wikipedia: Galben se referă la orice nuanţă care are o lungime de undă între 565 şi 590 de nanometri. Este una dintre culorile primare. Dar nu vreau să fac o teorie seacă a culorilor, vreau să le reprezint VAKOG.Trebuie să existe un motiv pentru care stelele sunt galbene. Pentru care metalul cel mai preţios timp de atâtea mii de ani pe Pământ este galben, sau auriu dacă vreţi. :)
Nu vreau nici să filozofez, şi, chiar dacă galbenul apare peste tot şi în orice, este departe de a fi banal, din contră. Şi asta pentru că în varianta sa pură apare totuşi destul de rar. În rest, îl vedem în combinaţii.Sunt câteva tipuri de galben:
Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură.
Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei.
Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui.
Oriunde e galben, este veselie. Curaj. Optimism. Pozitivitate. Cald. Foarte cald. E dulce. Dar şi acru. Are gust de pepene. Galben. Parfumat.
În combinaţii galbenul dă nişte culori secundare... mortale. Poate chiar mai mult decât galbenul în sine, combinaţia cu roşul este şi mai populară. E vorba de oranj. Deşi culoare secundară (vezi harta cromatică de la postul despre roşu), oranjul se comportă ca şi cum ar fi culoare principală: are mulţi fani, e arogant şi cald, exploziv şi dinamic.
Combinat cu albastrul, galbenul dă verde... dar despre verde, altă dată.
Iubesc galbenul, deşi dacă l-aş izola de prietenii lui m-ar obosi. Iar galbenul este pentru mine acel tip de partener de care-mi dau seama că am nevoie atunci când nu-l am...
Galbenul este aşa de individualist încât nu face casă bună cu culoarea sa complementară, violetul. Atunci iese în evidenţă strălucind şi mai tare, indiferent de ce tonuri se hotărăşte violetul să adopte.
Galbenul se simte bine pe mare şi cer şi este atras de umbrele arse ale pământului. Şi zbârnâie în lumina caldă a soarelui de vară.
Galbenul rămâne imprevizibil. Şi în primul rând vesel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu