Şi a fost Watumi...

... dar fără mine acolo. Eul meu fizic nu a putut merge acolo, dar am fost reprezentată prin lucrări.

HOME project

We are living in exceptional times. Scientists tell us that we have 10 years to change the way we live, avert the depletion of natural resources and the catastrophic evolution of the Earth's climate. The stakes are high for us and our children. Everyone should take part in the effort, and HOME has been conceived to take a message of mobilization out to every human being. For this purpose, HOME needs to be free. A patron, the PPR Group, made this possible. EuropaCorp, the distributor, also pledged not to make any profit because Home is a non-profit film. HOME has been made for you: share it! And act for the planet.

Yann Arthus-Bertrand, GoodPlanet Fundation President

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU


Un film de o oră şi jumătate care m-a pus pe gânduri foarte tare. În afară de faptul că imaginile sunt senzaţionale, mesajul este dureros...
Dacă vreţi să vă desprindeţi de micimea problemelor de zi cu zi şi să căpătaţi o altă perspectivă a marelui sistem pământesc din care facem parte, conectaţi-vă cu Home Project.

WATUMI Festival & Fringe

Este primul Fringe Festival din România. Braşovul va fi plin de artă şi artişti între 22 şi 26 iulie. Detalii găsiţi chiar pe site-ul festivalului.

Şi, aşa cum anumite lucruri sunt menite să se întâmple, ca miracolele din poveşti, mi-a ieşit în cale şi m-am împiedicat de el. Pentru asta mulţumesc Dianei. M-am hotărît să particip cu pictură pe pânză şi cu pictură pe sticlă. Şi, poate, cine ştie, avem noroc şi ne vedem la un workshop de pictură pe sticlă într-una din zilele festivalului. Eu vă aştept!

Despre cum s-au întâmplat minuni ca să pot participa, povestim altă dată. Până atunci... căldură uşoară!

Vincent...

Starry, starry night.
Paint your palette blue and grey,
Look out on a summer's day,
With eyes that know the darkness in my soul.
Shadows on the hills,
Sketch the trees and the daffodils,
Catch the breeze and the winter chills,
In colors on the snowy linen land.

Now I understand what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they did not know how.
Perhaps they'll listen now.

Starry, starry night.
Flaming flowers that brightly blaze,
Swirling clouds in violet haze,
Reflect in Vincent's eyes of china blue.
Colors changing hue, morning field of amber grain,
Weathered faces lined in pain,
Are soothed beneath the artist's loving hand.

Now I understand what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they did not know how.
Perhaps they'll listen now.

For they could not love you,
But still your love was true.
And when no hope was left in sight
On that starry, starry night,
You took your life, as lovers often do.
But I could have told you, Vincent,
This world was never meant for one
As beautiful as you.

Starry, starry night.
Portraits hung in empty halls,
Frameless head on nameless walls,
With eyes that watch the world and can't forget.
Like the strangers that you've met,
The ragged men in the ragged clothes,
The silver thorn of bloody rose,
Lie crushed and broken on the virgin snow.

Now I think I know what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they're not listening still.
Perhaps they never will...


L-am redescoperit. Stă de mult pe raftul meu de pictură din bibliotecă acel album, alături de Frida şi de Monet şi de alţii... Dar l-am redescoperit atunci când am aflat că nu a vândut nicio lucrare în timpul vieţii... mesajul lui nu a putut fi înţeles.
Vincent van Gogh

Povestea din poveste

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?
Maestrul îi spuse:

Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.



Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.



A patra poveste:
" Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
" Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.



A sasea poveste:
" Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:
" Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
" Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:
" Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.



A doisprezecea poveste:
" Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?



Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
" Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

" Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."
" Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima: "O picatura nu poate deveni atât de murdara încât intregul ocean sa nu o poata curata."

Creaţie (vizual kinestezică) după ureche (muzicală)

Mă gândeam că de ceva vreme nu am mai postat nimic din ce am pictat. Nici pânze, nici sticlă. Şi nu e neapărat pentru că nu am mai lucrat nimic.
Sticlă într-adevăr nu am mai lucrat. Tatonez. Mă uit. Lucrez cu cristal. Dar nu am în această perioadă starea aceea exuberantă cerută de culorile fascinante prin care trece lumina...

Picturile pe pânză însă se nasc, încet şi sigur, în orele de galerie. Mă preocupă mult în ultima vreme cum să dau avânt creativităţii. Ea există, tumult răscolit, vulcan arzând, dar în acelaşi timp e firavă şi imprevizibilă. Multe din ideile lucrărilor mele apar într-o anume stare şi un anume gen de transă trăite în timpul tratamentelor reiki. Altele le visez pur şi simplu, iar emisfera dreaptă a creierului meu are grijă să nu le uit dimineaţa. Cert este că lucrările pe care le-am „gândit” nu mi-au plăcut aşa de mult. Şi nici altora, din ce am verificat...

Conflictul care se naşte din tot acest proces se leagă de control. Dacă dau frâu liber transelor şi meditaţiilor şi stărilor generatoare, mă transpun de fapt în locuri care nu au nici o legătură cu viaţa reală, responsabilităţile, lucrurile pe care emisfera stângă a creierului mi le ordonează cu o precizie matematică (doar aşa am fost crescută). Cu alte cuvinte, pierd controlul. Şi, din păcate, e un lux pe care nu mi-l pot permite...

De aceea profit de tot ce mi se oferă. Ca, de exemplu, un extraordinar şi inspiraţional concert Kenny G. Un artist desăvârşit, virtuoz al saxofonului, cu o energie superbă... Muzica lui mi-a creat în cele 2 ore de spectacol teme pentru încă ... ceva lucrări.

Albastru

(Image credits: hultan.wordpress.com/2009/02/03/blue/)

Infinit sau nu, albastrul ne înconjoară şi ne învăluie. Ne dă răcoare şi linişte. Ne protejează. Este aerian şi transparent. "Cu cât un albastru e mai adânc, cu atât i se adresează omului ca o chemare spre infinit, trezindu-i dorul de puritate şi, în final, de transcendenţă." (Kandinsky)

Pentru mine albastrul este culoarea cea mai la îndemână pe paletă.
E ca un iubit plin de toane care este aspru şi sever când e de Prussia, învăluitor, fermecător şi profund când e ultramarin, sau jucăuş când este cobalt. Îmi dă linişte şi îmi răcoreşte focul pasiunii. Din cauza asta, uneori, mă sperie...

Albastrul are o mare forţă, comparabilă cu cea a naturii din timpul iernii, când totul e ascuns, dar când totul germinează şi creşte în secret. Caracterul reţinut al albastrului, umilinţa şi calmul, la fel ca marea lui simplicitate, sunt adesea întrebuinţate în tablouri reprezentând Buna Vestire.

Dacă cineva preferă albastrul, acest lucru ne poate indica o atitudine calmă şi paşnică, încrezătoare în relaţiile cu mediul. Dar nu este obligatoriu. O persoană antrenată în ale culorilor poate prefera albastrul pentru cu totul alte motive...

În combinaţii, albastrul este din nou imprevizibil. Lângă negru străluceşte cu o forţă clară şi pură, dar devine puţin sinistru. Pe un fond violet, albastrul îşi pierde puterea, lângă brun, din contră, vibrează şi electrizează şi brunul.

Pe oranj albastrul se confirmă şi se afirmă, străluceşte şi este puternic. Oranjul este culoarea lui complementară. Lângă verde, albastrul nu mai pare pur, ci uşor roşcat.

Pigment cobalt http://img.alibaba.com/photo/51084104/Cobalt_Blue_Pigment.jpg

Ultramarin http://www.indiamart.com/dcdyesandpigments/pcat-gifs/products-small/ultramrine-20blue_10474008.jpg

Albastru de Prussia

Oricât aş vrea, nu pot fugi de albastru!

La Pasti

de George Topirceanu

Astazi in sufragerie

Dormitau pe-o farfurie

Necajite si manjite

Zece oua inrosite.

Un ou alb abia ouat

Cu mirare le-a-ntrebat

"- Ce va este fratioare

Ce va doare?

Nu va ninge

Nu va ploua

Stati gatite-n haina noua

Parca, Dumnezeu ma ierte

N-ati fi oua..."

"- Suntem fierte!"

Zise-un ou rotund si frez

Langa pasca cu orez.

Si schimbandu-si brusc alura,

Toate-au inceput cu gura:

"- Pan' la urma tot nu scap"

"- Ne gateste de parada"

"- Ne ciocneste cap in cap

Si ne zvarle coaja-n strada"

"- Ce rusine! Ce dezastru!

Preferam sa fiu omlet"

"- Eu, de m-ar fi dat la closca,

As fi scos un pui albastru"

"- Si eu unul violet"

"- Eu mai bine-ar fi sa tac

Asa galben sunt, ca-mi vine

Sa-mi inchipui ca pe mine

M-a ouat un cozonac!"

Povestea de azi: Când aţi spus ultima dată MULŢUMESC?

(image http://www.sodahead.com/)

Terapia hawaiană a iertării

In anii ’80, Morrnah Simeona a dezvoltat şi a adus în atenţia lumii o versiune a tehnicii practicate de populaţia hawaiană, numită Self I-Dentity ca fiind un proces de vindecare sufletească bazat pe principiul acceptării responsabilităţii complete pentru noi înşine şi pentru cei cu care rezonăm, simţind că energetic suntem cu toţii, Unul.
Responsabilitatea totală are la bază ideea ca tot ceea ce există în realitatea fiecăruia este doar o proiecţie din interior şi că problemele nu sunt în exteriorul nostru, ci în noi; de aceea, pentru a schimba exteriorul trebuie să ne schimbam noi mai întâi.

Vindecare
Fiind un adept şi promotor al acestei tehnici, dr. hawaian Haleakala Hew Len (psiholog şi terapeut) a vindecat un număr mare de pacienţi bolnavi psihic internaţi la Spitalul de Stat din Hawaii, fără a se întâlni cu nici unul dintre ei, doar prin practicarea iertării, plecând de la principiul responsabilităţii şi schimbarea interioară. Bolnavii erau foşti criminali, de o violenţă extremă, pe care şi alţi psihologi încercaseră să îi trateze fără succes. După doar câteva luni de la începerea programului de vindecare, cei mai mulţi pacienţi nu mai aveau nevoie de cătuşe şi de medicamente, ajungându-se în final ca secţia respectivă să fie închisă din lipsă de pacienţi. Lumea medicală şi ştiinţifică a fost zguduită de aceste întâmplări, iar dr. Len a fost întrebat cum anume a fost posibilă vindecarea bolnavilor în acest fel; iată ce a răspuns: “Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane; dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine”.
Dacă vrem să ajutăm o persoană care are o problemă (de sănătate, neînţelegeri etc.), trebuie să ne uităm mai întâi înăuntrul nostru pentru a înţelege ce anume a cauzat acest lucru şi în el, căci suntem cu toţii formaţi din aceeaşi energie; trăirile unuia sunt ale tuturor celor cu care el rezonează. Când am înţeles ce anume a determinat acea situaţie în viaţa noastră, putem vindeca rana interioară folosind câteva cuvinte simple : ÎMI PARE RĂU; TE ROG SĂ MĂ IERŢI; TE IUBESC; IŢI MULŢUMESC.
Când gândim “dacă aş fi această persoană, de ce aş reacţiona aşa?” înţelegem ce anume a cauzat problema sa. Chiar dacă celălalt nu pare a primi mesajul transmis de iubire, este doar o chestiune de timp până când miracolele încep să apară; în plus, ne schimbăm şi noi atitudinea faţă de el şi îl vedem cu alţi ochi, iar comportamentul nostru determină modificarea comportamentului său, indirect. în acest fel, noi eliminăm energia care rezona cu el (căci de aceea l-am atras), astfel încât relaţia energetică va căpăta alt sens.

Transformare
Înţelegând motivaţia reală a celuilalt, vom găsi înţelesul atracţiei dintre noi şi vom avea ocazia să vindecăm şi rănile proprii. Acţionând cu înţelepciune, vom vedea că empatizăm cu oamenii care au trecut prin experienţe similare şi alegând să îi ajutăm pe ei ne ajutăm pe noi. De regulă însă oamenii reacţioneaza altfel, ca şi cum responsabilitatea este numai a celuilalt sau, în orice caz, a exteriorului, niciodată îndreptându-şi atenţia înspre interior. Acţionând ca şi cum problemele sunt numai în afară, ei nu se pot vindeca nici pe ei înşişi şi, desigur, nici pe celălalt. A-ţi accepta problemele şi a le iubi înseamnă a te accepta aşa cum eşti şi a-l accepta la fel şi pe cel de lângă tine, care a făcut aceeaşi “greşeală”. Procedând astfel, vedem adevărul sufletesc şi divin din noi şi din ceilalţi, fără prejudecăţi. Ceea ce altul face are ecou în noi mai întâi, altfel nu am intra în relaţie cu el. De aceea, în Ho’oponopono, cuvintele sunt adresate noua înşine, deşi ele au şi un impact exterior, atingându-i şi pe alţii. Vindecăm astfel acele aspecte care au creat puntea de legătură între noi şi el, la fel cum a procedat dr. Len cu pacienţii săi. “Adevarata muncă a intelectului nu este să găsească soluţii la probleme, ci să ceară iertare”, a spus dr. Haleakala Hew Len.

(sursa jurnalul.ro)

Magnolia, florile iubirii